Tocmai ce mi-am dat seama că EXISTĂ încă un subiect pentru blogul meu veteran. Am trăit mult timp cu impresia că spațiul acesta nu îmi mai poate găzdui memoriile, întrucât nimic nu face sens (pe moment) și totul se întâmplă prea repede să mă întorc și să disec (așa cum o făceam pe vremuri).
Mă simt incapabilă să descriu ce înseamnă libertatea pentru mine. Cum pun accentul pe acest cuvânt, cum îmi ghidez viața după valoarea lui, e legea pe care nu voi putea să o transpun.
Despre mine sunt toate rândurile în care te-ai pierdut. Îmi face plăcere să induc ceață când subiectul devine prea profund. În momentul în care subiectul sunt eu, profunzimea atinge un apogeu. De aceea nu-mi doresc să mai irosesc timp cu persoane care nu mă citesc sau superficial pretind că știu despre ce vorbesc.
Temporar se ține de mână cu tentant. Tu ești temporar, dar mintea mea care te conține te va menține tentant. Și n-are rost să-mi spui un interval când mă întâlnești ca-n gară, unde nu știi cu ce emoții iți vei căra bagajul de această dată. Pentru că suntem mereu pe un peron, asta cred sincer. Sunt confuză însă,...
Într-un apartament lipsit de amintiri creezi altfel povești.
Bine v-am regasit pe blog! Ultima data cand am redactat un articol eram in costum de baie, acasa... acasa la mare.