Nu mai stii sa impresionezi. Cauti in aroganta si stil sa te convingi ca nu mai esti un copil. Manipulezi concluzii cu ochiul mintii si nu dai voie unui ecou inabusit sa-ti reproseze nimic.
Fiecare zi incepe asa : Buna dimineata, domnisoara Nanii. Ce planuri aveti astazi?
Imagineaza-ti ca esti centrul unei camere pline de oglinzi, unde in mod ironic cate un chip se revarsa obsesiv in reflexii.
Sunt pusa la zid.Intampin greutati in exprimare pentru ca inima sa-mi arate ce simt.Are nevoie de haos in pulsul ei ca sa considere tot ce mi se intampla- un raspuns.
Cititul nu este pentru toata lumea. Nici nu ai idee cate persoane se pierd printre randuri mai rau decat printr-un labirint. Am auzit ba ca cititul plictiseste , ba ca oboseste ochii deci dauneaza grav sanatatii, ba ca au un miros ciudat si niciodata ,oricat le-ai spala, nu trece.
Sunt blocata intre a-mi dori ca totul sa se termine aici si a-mi dori ca lucrurile sa mai fie cum erau inca o data.
In functie de starea mea, pentru ca nu am mereu energia necesara sa-mi cuprind gandurile de pe unde fug intr-un articol si sa fac arta pictandu-mi emotiile in cuvinte, am sa incerc sa extind temele pe blog.
Pentru ca altfel asezi continutul, pentru ca altfel abordezi subiectul.
Doar... as vrea sa ma legi la ochi intr-o zi de luni, marti , miercuri, joi. Si sa ma trezesc cu esarfa ta in mana mea si-un bilet de tren, pentru amandoi. Doar... dus, undeva spre linia orizontului , langa rasarit sau apus. Sa radem despre pescarusii care ne-au condus si au condus beti de curenti si acum au obosit....
Ok, ma pun pe treaba. Salutare! Eu tocmai ce am venit de afara, am mancat cateva felii de pizza si mi-am deschis laptopul. In timp ce mancam deja discutam in mintea mea cu tine. Si ma gandeam la subiectul despre care voi scrie astazi. Ma duc sa-mi iau o apa..
Bine ati revenit!Sau ar trebui sa-mi zic bine am revenit , caci eu am fost cea lipsa din scrierile mele.Cum s-a infaptuit lungul curs al vietii fara vraja cuvintelor de cand mi-a scapat printre degete pasiunea si autocontrolul?...Cu siguranta am fost non-stop constienta de micile dereglari pe care cautam sa le rezolv in *acea zona*.Atunci cand am...
Am scris poezii cu sufletul dintr-o transa din care doar inima ma trezea , caci imi batea in piept si nu ma lasa sa plec inapoi in lumea mea. Am inceput cu vise mici. Nici nu stiam unde ma va purta valul singuratatii pe care-l survolam in nestire la acea perioada de glorie cand ma descopeream. Inceputul meu a fost un vers...
Astazi sunt eu cu mine.Sunt zile si zile.Imi place sa pretind ca scriu des si ca ma strofoc sa creez, dar adevarul este ca sunt perioade cand ma ascund de tot ce inseamna scris.Poate atunci sunt fericita si nu am din ce emotie sa evadez.
Mi-a lipsit si oh , cat am dus dorul metaforelor grele pe care le expuneam. Asa ma faceam eu inteleasa si doar asa ma vedeam progresand in lumea mea. De cateva file fara titluri m-am ascuns in zadar , caci creatiile mele m-au doborat si m-am impotmolit undeva jos incercand sa descifrez profunzimea care imi lipsea. De unde...
Am fost intrebata de milioane de ori in milioane de feluri din milioane de motive - Esti bine?Programul meu este uneori extenuant si sunt inca complet lipsita de responsabilitati.Ce va fi in viitor suna compromitator , dar stiu ca "i can handle it".In timpul liber pe care imi place sa-l aloc oamenilor , distractiei si in niciun caz...
Stii , uneori vizionez filme , alteori imi fac filme. Gasesc o distractie sa ma imaginez peste 10 ani in cea mai buna versiune a mea cand munca chiar da roade si devin cineva. Nu intotdeauna insa , in capul meu se ruleaza doar povesti in care totul e un adevarat succes. Se intampla sa ma intreb *Daca dau gres?*....