PEOPLE

In timp , oamenii vorbeau tot mai mult pe la spatele meu .Auzeam , dar ma consideram oarba , astfel niciun cuvant nu ma putea afecta atat timp cat nu vedeam cine rosteste .

Intotdeauna am crezut in < unicitate > , ceea ce aducea cu timpul un gram de "special" care te facea sa te simti norocoasa si recunoscatoare pentru ca ti-a fost tie dat sa traiesti .Si acel micut gram era precum un glob de sticla ce te asorbea pe zi ce trecea .Prima data nu aveai nevoie de nimeni unic sa te induca in acea stare .Priveai doar in jur cu ochii tai modesti si unicitatea eclipsa : corpul tau era special , te multumeai cu el , gandirea ta era speciala , te multumeai cu ea ...dar pana la un moment dat .Deja cand ai decis ca vrei sa impresionezi , <totul> tau "special" era <nimic> .Brusc , imaginea ta era ce erau si cuvintele .Fie ca erau complimente , fie insulte , cuvintele isi pierdeau imediat sunetul , dar nu si urma .Intr-un moment de singuratate , ele erau acolo , in mintea ta si legau impresii care iti complicau existenta .

"Oare sunt eu frumoasa?" "Oare arat eu bine?"

Raspunsul e DA , oricare ai fii TU , atat la interior , cat si la exterior .

Cu pasiune , Bia.