Carpe Diem!

Fiecare zi incepe asa : Buna dimineata, domnisoara Nanii. Ce planuri aveti astazi?

Ok. Si... taiati. Multe dintre filmele pe care le regizez sunt scurtmetraje ale noptilor albe de vara care ma incarca pozitiv cat pentru o luna de scoala, ale diminetilor cumplit de grele cand pasesc din pat si ma intreb ce fac,din nou, diseara. Si cum urmeaza cel mai cumplit an , vara asta am avut parte de cele mai lungi zile care poate au daunat, poate doar s-au adunat in stele.

Cine nu a iesit in oras si a ras pana a ajuns acasa cu o durere cumplita de maxilare? Cine nu a privit rasaritul ca orice alta ora, facandu-i loc sa bea la masa, cu tine? Cati dintre voi nu ati dat un shot de fiecare data cand la never have I ever ati si pierdut randul nebuniilor care au decurs intr-o singura seara? Asta faci vara. Pierzi controlul, pierzi numaratoarea, pierzi orele de somn si stai treaz cat sta si luna. Nimeni nu vrea sa rateze nimic. Nimeni nu vrea sa imbatraneasca falit de amintiri si experiente de copil. Aici la malul marii, prietenii mei stiu cum sa ma faca sa ma ia valul. Si pe cine nu ar lua? Pe cine ar deranja un sezlong si un joc intre amici sau un drum lung cu masina si un playlist chill?

Stiu ca intr-o vara se pot intampla multe. Altii fredoneaza, in vama : ”vara asta am sa ma indragosteeesc” cu speranta ca un cantec chiar le va schimba viata, altii aplauda la scena unui festival artistul care le transmite ”starea aia blana”, altii doar contempleaza vara perfecta si lasa totul asa cum dicteaza :

carpe diem.