Ce imi spune inima vs Pot sa traiesc din asta?

Stii , uneori vizionez filme , alteori imi fac filme. Gasesc o distractie sa ma imaginez peste 10 ani in cea mai buna versiune a mea cand munca chiar da roade si devin cineva. Nu intotdeauna insa , in capul meu se ruleaza doar povesti in care totul e un adevarat succes. Se intampla sa ma intreb *Daca dau gres?*. Daca lumea din jurul meu nu imi mai poate contura latura, atunci am fost dependenta de ei si o falsa realitate in care credeam ca am parte de suport si progresez.

Uneori vad cum rand pe rand prieteni de-ai mei descopera ca au un scop si brusc imi pot imagina cum ei reusesc si eu inca procesez pe ce drum sunt , spre ce anume ma indrept.

Poate am trecut de frustrarile de tip fizic si anume *- Hei tipa asta arata mult mai bine. Adica uita-te la mine , sunt un dezastru.*

Dar am ajuns la frustrarile serioase unde incep sa-mi definesc varsta.  Ma intreb *-Mi se poate arata printr-un vis calea mea?* Cred ca pe acestea imi este mult mai greu sa le depasesc.

Spun din experienta ca daca nu esti sigur pe tine, daca nu iti descoperi macar o pasiune si daca nu risti totul pentru a fi mai bun la ceea ce te pricepi, atunci...poate ca deja ai ratat orice fel de simbol al destinului care-ti sugereaza chemarea.

Si eu sunt blocata undeva intre ceea ce imi dicteaza inima si intrebarea *Pot sa traiesc din asta?*.Sunt confuza, caci nu stiu daca imi mai pot permite o gama vasta de vise, acum ca stiu cata munca e in spatele oricarei meserii. Daca peste 10 ani voi fi bine, poti sa ai toata certitudinea ca voi scrie. Dar daca lucrurile merg prost, ma vad nevoita sa imi canalizez gandurile spre a dezvolta o noua pasiune.