12.04.2019 

Alarma m-a trezit. Era 8 fix, soare, dar frigut.Nu-mi pregatisem mare lucru cu o seara inainte; m-am imbracat rapid si tinand dosarul in mana cu numele meu ocupand jumatate din suprafata primei foi, il tineam cat mai aproape de piept, cat mai discret, cat mai ascuns de ochii lumii. Am plecat cu autobuzul, singura, spunandu-mi rugaciunile in minte si tremurand din toate membrele. La 9 am ajuns in statie, mi-am chemat un taxi si parca zburam spre institutia unde aveam sa-mi dau sala. Totul se misca prea rapid. Ajunsa acolo, am fost strigata sa intru de indata, mi-a fost inmanat codul pentru calculatorul meu si am pierdut 3-4 secunde sa-mi dau seama unde e scannerul sa pot incepe chestionarul.

3,2,1... START! Intrebarile erau relativ usoare si subtiri pe computerul cu touch unde trebuia sa-mi incadrez perfect degetul pe varianta A , B sau C. In scurt timp, aproximativ 7-8 min, se scurg asteptarile, intrebarile si emotiile, iar pe intreg monitorul apare ADMIS. Cu cata usurinta am inspirat atunci, nu am mai facut-o in viata mea! Tot stresul de saptamani intregi cu aplicatii peste aplicatii, ore de legislatie repetate, chestionare facute in pauze la liceu, in drum spre casa in autobuz, inainte sa adorm...s-a terminat. Dar asta avea sa fie doar mic exercitiu inaintea stresului suprem la care urma sa fiu expusa 2 luni mai tarziu...

...20.06.2019

Alarma, din nou. 6 jumatate de data aceasta si o caldura impunatoare mi-a stins entuziasmul de a-mi pastra energia macar pana la baie. Hainutele pregatite de seara, acelasi dosar pus pe birou, pregatit de ramas-bun si adidasii norocosi ca sa nu cumva sa pierd controlul pe pedale. La 7 fix am plecat de acasa , rostindu-mi rugaciunea, tinand telefonul intr-o mana si buletinul in cealalta sa fiu sigura ca n-am sa-l las cumva pe unde nu ar trebui.

Intalnirea cu instructorul m-a linistit ,stiind ca nu am sa trec singura prin intreaga experienta terifianta , dar discutiile despre un eventual traseu care ar fi putut sa-mi pice mi-a perturbat orice fel de *situatie sub control* pe care ma minteam ca o am fara doar si poate. Ajunsa in poligon, de aceasta data, asteptam venirea politistilor si cu mare nerabdare , asteptam sa-mi aud numele pe lista unuia dintre acestia. In cele din urma, am fost cea din urma. Treaza de la 6 30 , pe drumuri de la 7 , programata la ora 8, am intrat in examenul auto in jurul orei 12 30. Ei bine?

...dupa alte 30 de minute , in trafic, aflandu-ma inca la volan, politistul anunta cea mai mare reusita in cei 18 ani nebuni ai mei:Feliciari,domnisoara! ADMIS. Semnati aici,va rog.

Si am semnat actul care atesta ca din 20.06.2019 nu ma mai pot plange de mersul cu autobuzul. In sfarsit!!!

Daca nu am amintit nimic de stresul dobandit in acea perioada, e nevoie doar sa stiti ca inca recuperez orele nedormite in noptile de dinaintea celui mai frumos succes.