Încă un subiect
Tocmai ce mi-am dat seama că EXISTĂ încă un subiect pentru blogul meu veteran. Am trăit mult timp cu impresia că spațiul acesta nu îmi mai poate găzdui memoriile, întrucât nimic nu face sens (pe moment) și totul se întâmplă prea repede să mă întorc și să disec (așa cum o făceam pe vremuri).
După ce am terminat facultatea, atenția mea s-a îndreptat către alți factori de stres pe care trebuie să-i înmulțesc cum ne suflă societatea. Și din dorința să intru în rând cu lumea, bineînțeles, în toate zilele mele libere, cu soare, eram la vânătoare - de joburi. Da, presiunea a fost și încă este foarte mare. În ultimul an m-au atacat psihic diverse lucruri, fapt care a dus la un dezechilibru interior de proporții. Da, am cunoscut depresia și da, m-am scufundat în Groapa Marianelor. Această călătorie amară nu a cunoscut vreun cabinet psihologic sau vreun mediu prielnic să se încheie ușor și așezat, ci m-am solicitat ca scriitor până ce am conștientizat acele texte morbide și m-am vindecat ca simplu cititor, simplu trecător printr-un capitol-cheie.
...
Fast forward, mă împac bine cu rutina de acasă, o rutină de 12-15 ore pe zi - singură (și sănătoasă). Chiar dimineață, în timp ce pregăteam micul dejun, am realizat cum lucruri aparent ciudate și mărunte pot fi răspunsuri de 1000 de puncte. Spre exemplu, undeva prin clasa a 10-a, deci la 16 ani, așteptam autobuzul spre casă într-o stație oarecare din Constanța. Deodată, o ghicitoare care și-a făcut drum printre oameni s-a apropiat rapid și mi-a spus că voi fi iubită de un băiat blond cu ochi albaștri și că sunt foarte deșteaptă, însă prea puțin ambițioasă. Cum așa de nicăieri?! Exact așa. Nici nu făcusem contact vizual. Poate peste un an sau doi, am întâlnit o femeie specială care mi-a arătat că voi avea de făcut o alegere importantă, alegere care va duce către familia ideală sau către o chemare interioară mai bizară.
Sunt genul de situații pe care le-am catalogat ciudate și le-am înmagazinat la "prostioare" pentru că uitam adesea câte întrebări transmiteam spre Cineva sau Ceva mai Mare. Habar n-aveam că în 4 ani voi începe o relație cu băiatul blond și ochi albaștri sau că îmi va fi testată latura spirituală cu cărțile pătate de vrăjitorie sau că voi ști cu certitudine că sunt prea puțin ambițioasă și asta voi începe să lucrez la mine.
Analizând și contemplând, concluzia e simplă. Crezi sau nu, cunoști deja răspunsurile. Poți să te joci cu intervale de timp, poți să te cufunzi în aparentele ei "mistere", la un moment dat tot vei ajunge să spui că:
Viața e previzibilă, dacă ești omul care vede.
Sunt foarte curioasă cum arată viitorul și pe această cale, las aici ultima mea întrebare:
De ce a fost nevoie să mă familiarizez cu tulburările mintale?
