Inceputul adolescentei mele.
Am construit destule argumente sa realizez cand usurinta ce-mi captiva viata s-a prelins usor din existenta mea .Astfel , am captat momentul cand adolescenta si-a inramat primele complicatii .
Gandirea mea de astazi , fara sa privesc prea mult in trecut , presupune ca acest proces a debutat cu prima relatie , cu primele sentimente asumate pentru un strain.
Pe cand eram clasa a 5-a , eram inconjurata de "cupluri" .Ei bine , eram de fapt inconjurata de copii ce simteau nevoia de o persoana care sa le contureze anumite aspecte , care sa le demonstreze ce este si de unde vine < fiorul iubirii > .Nu am cunoscut relatii serioase la acel moment si mi se parea ca momentul lor nu reprezinta si momentul meu .Am asteptat timpul sa-mi dicteze pregatirea si inima sa-mi dicteze <ceva> mai mult decat real .Poate ca debutul meu nu a fost de poveste si probabil nici nu mi-a satisfacut scenariile din cap , dar nu a reprezentat nici pe departe un esec , un regret sau o dezamagire pentru ca nu am facut nimic gresit si nu am dorit nimic mai mult decat o < prietenie mai deosebita >.
*M-am educat sa consider ca persoana de langa mine imi da intai sentimentul unei prietenii sincere , apoi unei fratii stranse , apoi poate < unei iubiri pure >.
Ca orice alta fericire provocata de ceva , fericirea mea depindea de o persoana , < acea persoana > si incet-incet ma vedeam din ce in ce mai vulnerabila .Vulnerabilitatea a schimbat o mica particica din mine si am permis , crezand ca ma confrunt cu simptomele adolescentei cand , de fapt , fericirea mea nu avea de-a face cu acest proces .Astfel , in primele luni , am catalogat-o gresit , dand vina pe ea , adolescenta , si lasand la o parte motivul adevarat ce cauza schimbari in serie .
Cand venea vorba de relatia mea care aducea mai mult a "provocare sau provocare" , lasam pe oricine sa spuna ce avea de spus , pentru ca as fi crezut ca nu mi-ar pasa si nu m-ar afecta in veci .Cateva minute mai tarziu , aratam cat de mult ma implicam de fapt in ceea ce aveam , chiar daca nu era povestea romantica din filmul meu preferat de dragoste .Cred ca mi-a fost greu sa-mi asum acea latura sensibila si negand mereu , vedeam relatia un razboi atat de parsiv .Fiecare miscare in spre "noi" ma lovea din nou si din nou si ma intrebam ce e cu mine , ce am sa devin , dar pe moment...ce am ajuns .{In acel moment , eram un strain ca cel de care ma indragostisem cu toata inocenta mea.}
Trecand peste , chiar si acum privind spre atunci , simt ca acesta a fost momentul oportun sa incep sa dezvolt un control intr-o relatie si sa ma schimb intr-o oarecare masura -> din acel moment am inceput sa vreau sa risc sa aflu cine sunt .
Cu pasiune , Bia.