O CALATORIE

Intr-un sir suav de intamplari grele,inchid ochii si ma trezesc intr-un tren al vietii mele.

Priveste acolo,in departare,e micuta Bianca care rade galagios si joaca fotbal in ploaie.E o imagine tare neclara si totusi pictata in cele mai mici detalii.Fara sa realizez,fixasem privirea spre usa trenului.Trag aer in piept si imi mut privirea cat sa cuprinda de aceasta data-un geam.Pe sticla se aseaza picaturi reci de ploaie care ma transpun intr-o perioada de relansare a mea pe front.

Uite cat a crescut si ce frumos deseneaza,scrie,invata.Clasele primare si o Bianca plina de viata.Prima" a doua familie",prima banca pe care au curs teste,lacrimi,calificative si primul coleg cu care am impartit mereu o alta noua notiune.Toate acestea,acolo,intr-un gemulet aburit de caldura cu care privesc racoarea picaturilor.

Ma trec fiori si un impuls sa ma ridic,sa pasesc prin tren intr-un alt vagon.

Cate lumini se sting si se aprind de la tensiune.O tot mai apriga tensiune intre mine si mama.Cate certuri,impacari si pedepse cu morala se prind intr-o centura de scaun.Cate scaune acoperite imi impiedica glasul sa rasune...si printr-un hol intunecat ajung intr-un alt vagon fara nume.

Vrei sa fim prietene? Ce dulce ecou ma absoarbe printre suieratul rotilor lovind sinele.Uite-o pe Bianca care incepe o adevarata,pretioasa,durabila prietenie.Ea nu stie,dar o privesc si ma intreb ce ar zice daca ar sti cate sute de alinari va gasi in acea "amica noua".

Ma simt blocata intr-un fel de abis unde urc in fericire si cobor in amaraciune,unde gust copilaria si inghit anii mei de bucurie.E un sus-jos lift fara butoane si fara usi catre dimensiunea Biancai din prezent.

Ma infioara toate amintirile si fug din vagon in vagon tot spre inainte.Vad culori vii si cateva pete negre,vad un curcubeu pe geamul acoperit de particulele unui praf amar.Simt placerea si mai apoi ameteala ,simt prima gura de alcool,primul sarut al zilelor in care m-am pierdut.Primul el de care m-am indragostit,primul serial in care m-am regasit.

Simt ca picioarele imi cedeaza,simt ca nu am imaginatie sa creez iesirea,simt ca prezentul e aproape.Vreau sa pasesc,sa raman aici?

Sa traiesc in trecut ,sa aspir la viitor?Ma trezesc in prezent.