Om/A r t i s t

Uita sa impresionezi si lumea va uita de tine.

Ca artist,renasti de fiecare data cand lovesti publicul cu un impact puternic.Ca om,renasti de atatea ori cate dati te indragostesti.Nu stiu daca e mai bine sa fii om sau artist.Uneori nu ma consider nici una nici alta.In tot acest timp cat mi-am trait adolescenta,cat am iubit straini,cat m-am speriat de ce as putea deveni maine,am pierdut timp si pasiuni spre a crea o alta.Astazi ma declar dependenta de senzatii,sentimente,oameni pentru a-mi putea alimenta pasiunea care ma tine vie.Cand nu-mi gasesc cuvintele sa ma exprim,o durere ma slabeste intens.

Ca artist, esti uitat intr-un mod glorios.Ca om,esti uitat intr-un mod tragic si atat.Fara emotii din amintiri,fara ganduri ilustrate in pix si creion,fara carti care iti inspira personaje loiale,fara adevaruri din iluziile tale.

Cat de anost sa fii doar om.Demonstrez in cai diferite cat de umana sunt cand ma citesti.De ce un artist sa se ascunda de lume cand ea are ceea ce lui ii apartine?Idei de deslusit,mistere de elucidat.Ca om esti naiv si tinzi sa traiesti nelamurit pentru a nu complica existenta ta cu acele scantei ce se impletesc cu ea.

Nu-mi amintesc ultima data cand am fugit de mine doar pentru a nu-mi asuma ce involuntar simteam pentru cineva.Asa te pierzi ca om si te regasesti ca artist.Cei mai multi dintre noi scriu despre cea mai mare taina a Universului-iubirea.Eu scriu despre mine,deci implicit printre cuvinte sunt insirate iubiri si...capcane.

Neinteleasa,misterioasa,aproximativ descrisa ca un trup identificat cu o minte -extraterestra- sunt pusa intr-un cadru uzat din care trebuie sa-mi absorb idealul.Nu sunt singura care se increde greu si rar in oameni.Ma feresc de suprafata lor impecabila cand eu doresc imperfectiune,greseli si lupte spre a fi integrati noi insine.

Vreau putere sa transmit ca artist ce sunt ca om si libertate sa simt profund ca om asa cum simte un artist.