< regrete,reusite,resentimente si ispite >

Nu stiu cum e sa fii parinte , dar stiu cum e sa fii copil si ceea ce ne diferentiaza pe noi de ai nostri parinti e faptul ca ei stiu cum e sa fii si parinte , dar si copil .

Delicat si neexperimentat , asculti de glasul incurajator al mamei si de cel protectiv al tatei ca si cum doar aceste 2 voci ti-ar dicta destinul .La un moment dat , cand se intampla sa "evadezi" din subordinea lor - mai si gresesti .Fiecare greseala e atat de mica , prea mica pentru Univers , dar pentru ei , parintii tai , o greseala e o miscare fatala pe care cum altfel s-o indrepti daca nu cu o pedeapsa ?Il cearta pe copil , apoi ii repeta " gandeste-te la ce ai facut " de parca prezentul lui s-ar rezuma la ce s-a petrecut in trecut si pe micutul din tine incepe sa il macine ceva ce de mult ar fi trebuit uitat .(Poate doar eu vad asta gresit si nedrept)

Cand copilul mai creste , creste si dorinta lui de a cunoaste tot ce i se ofera .I s-a oferit drept la viata si mai presus de orice , drept de a o trai .Inteleg ca in primii ani de viata limitele impuse sunt pentru a ne forma o perspectiva , o imagine de ansamblu ce cuprinde tot ce trebuie sa stim despre viata , dar in acelasi timp , DRAGI PARINTI , nu uitati ca exista posibilitatea sa dorim sa ne strecuram printre limite si sa exploram un alt orizont prevazut cu o alta limita .

Astazi , nu mai sunt *acel copil* ce a dezvoltat o curiozitate intensa , o pasiune pentru explorare - din nestiinta .Astazi sunt armata cu educatia pe care mi-ati oferit-o si cu premiza "asuma-ti ceea ce faci" pentru ca odata cu anii vine experienta si odata cu experienta vine si responsabilitatea de care vreau sa dau dovada , traindu-mi viata asa cum imi impun limitele mele , mai putin ale voastre .

Totusi , mentionez faptul ca mai tarziu ajung sa multumesc glasului mai sobru care mi-a spus "ai gresit" , caci nu prea tindem sa fim atenti la aceste detalii si tin cont de fiecare remarca , deoarece nu sunt in masura sa pot comenta atitudinea parintilor mei fata de mine .Oricat as medita in cautare de raspunsuri la intrebari ca "de ce a facut asta?" "de ce mi-a zis asta?" - nu reusesc sa le gasesc pe moment , dar tot se resimte intentia .

Am inteles cu timpul ca iubirea vine cu mult prea multe caractere de care dam dovada intr-un mod nevoit si poate putin iresponsabil , dar mie mi-e clar ca aceasta nu a transmis vreodata intentii rele .

Cu pasiune , Bia.