Testament.

Ma trezesc.

De cateva saptamani bune ma trezesc tarziu si greu.In aceste dimineti tarzii,imi simt gandurile cum tresar sa ma atinga si cad prada unei dependente de a ma ascunde de lume.Se aseaza pe umeri un trecut confuz care se zbate sa ma doboare.Un deja-vu ma cuprinde la infinit cand privesc mai atent la ei si vad cum toti vor sa ma domine.In nestiinta unde ma aflu si spre ce anume ma indrept,un lucru e sigur.

Arde in mine o dorinta sa scriu un testament al trairilor anterioare.

Exista o categorie de oameni in viata ta pe care ii vei regreta.Exista insa intamplari care te vor lega mereu de ei intr-un mod nostim.

Exista straini pe care ii vei iubi indiferent de trecutul toxic.Si exista in fiecare dintre noi un orgoliu care actioneaza ca o bariera impotriva dorintei de a ne intoarce la oamenii-trecut ce inca ne agita.

Nu scriu niciodata intr-o nota trista,asta-i cert despre mine.Totul depinde de cum privesti si cum crezi ca ma cunosti a scrie.Unii au spus despre mine ca miros a paguba si a mistere.Superficial cat au vazut ei in mine,dar nu ii voi contrazice.

Sunt prea complicata pentru aceia care cauta sa ia ceva de la mine.Am inteles tarziu cum viata clasifica oamenii in locul meu pentru mine.Sunt aici doar sa inspir incredere in toti cei care vor sa uite.

Ideea de a exista nu consta nici in a iubi nici in a respira.

Sa existi inseamna sa doresti sa te cunosti pe tine si sa fii dispus sa mergi mereu numai inainte.

Cand intelegi cum trebuie sa simti totul legat de tine,iti vei scrie in fata celorlalti un testament al fericirii.